Sînt un om, un străin printre străini. Vorbesc despre viață, pierzînd-o. Mă gîndesc la dragoste, evitînd-o. Merg spre scopuri, pe ocolite, e mai ușor așa.
Scriu, scriu mult, dar nu mă satisface plăcerea de a reciti tot ce am scris. Lipsește ceva. Nu pot să spun ce. Scriu scurt, direct, adevărat. Știu că sunt oameni care nu cred în ceea ce scriu, cred că e o minciună. Viața pe care și-au impus-o e minciună, ei trăiesc în ea și mă acuză pe mine. Nu mai aștept să mă înțeleagă, nu îmi va ajunge veșnicia să îi aștept, zădarnic totuși. Trăim în lumi diferite, noi toți. Lumi paralele fără șansă de intersecție. Simt în fiecare zi cum trec pe lingă oameni care nu mă observă după peretele lumii lor. Eu mi-am făcut o ușiță, ca să îi pot vedea. Uneori urc pe zid ca să îi admir. Niciodată nu văd ce se petrece în interiorul cetății, doar presupun.
Tu ai o ușiță sau măcar o scară?
Ideas in the night 